Reglementată de dispozițiile art. 213 Cod Penal, infracțiunea de proxenetism este considerată o infracțiune gravă, ce aduce atingere relațiilor privind conviețuirea socială. Această infracțiune este în legătură directă cu fenomenul prostituției și adesea are legătură cu criminalitatea organizată. Astfel, prin incriminarea acestei infracțiuni, legiuitorul a urmărit să acorde victimelor o protecție sporită, protejându-le libertatea individuală, demnitatea și integritatea fizică și psihică.
După cum am menționat anterior, cadrul legal în care regăsim și definiția, dar și structura infracțiunii de proxenetism, este dat de Codul Penal, Partea specială, Titlul I, Capitolul VII – art. 213.
Potrivit textului legal, infracțiunea de proxenetism, în formă simplă, presupune fapta unei persoane ce constă într-o acțiune ce se poate realiza în trei modalități:
- determinarea practicării prostituției;
- înlesnirea practicării prostituției;
- obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției.
Observăm astfel că nu este incriminat doar obținerea de foloase patrimoniale (bani) de pe urma practicării prostituției de către una sau mai multe persoane, ci legea pedepsește atât fapta de a înlesni practicarea prostituției, cât și fapta de a determina practicarea prostituției.
Prin practicarea prostituției înțelegem fapta unei persoane care întreține relații sexuale cu diferite persoane în scopul obținerii unor foloase patrimoniale (mai adesea bani) pentru sine sau pentru o altă persoană. Prostituția nu este incriminată în România.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârșirea acestei infracțiuni în forma de bază este închisoarea de la 2-7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Variantele agravate ale acestei infracțiuni au fost abrogate prin art. I pct. 7 L. nr. 269/2024.
În vechea reglementare, alin. (2) majora limitele de pedeapsă până la 10 ani în situația în care actul de determinarea la practicarea prostituției se realiza prin constrângere, iar dacă faptele erau săvârșite față de un minor, limitele de pedeapsă se majorau cu jumătate, conform alin. 3.
Infracțiunea poate fi săvârșită doar cu intenție, iar consimțământul victimei nu îl exonerează de răspundere penală pe cel care săvârșește infracțiunea.
În situația în care fapta intră în scopul unui grup infracțional organizat, competența de cercetare a faptei aparține DIICOT.
Fiind o infracțiune gravă, cercetarea infracțiunii de proxenetism presupune administrarea unui probatoriu complex, respectiv audieri ale persoanelor vătămate și ale martorilor, efectuarea de percheziții domiciliare, percheziții informatice, interceptări ale convorbirilor purtate de către inculpat sua persoana vătămată, rolul avocatului fiind esențial încă din faza de urmărire penală. Persoana acuzată de săvârșirea acestei infracțiuni are o serie de drepturi (dreptul de a nu da declarații sau de a fi asistat de un avocat) și obligații (de a se prezenta la chemările organului de urmărire penală ori de câte ori este chemat) pe care este absolut necesar să le cunoască, pentru a nu-și îngreuna și mai mult situația în care se află.
În situația în care aveți întrebări sau sunteți implicat într-un astfel de caz, ne puteți contacta pentru a vă oferi consultanță și asistență sau reprezentare juridică.