Ai primit decizia de respingere a unei contestații fiscale. Acest lucru nu înseamnă neapărat faptul că un contribuabil nu mai are demersuri de făcut. Una din reacții poate fi cea de contestare. Măsurile pot fi atacate în fața instanței de contencios administrativ.
Află din acest articol:
Depunerea unei contestații este calea administrativă prin care un contribuabil poate ataca un act administrativ fiscal pe care îl consideră nelegal.Contestația administrativă se depune, ca regulă, în termen de 45 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.
Depunerea unei contestații nu înseamnă garantarea rezultatului. Aceasta poate fi total sau parțial respinsă - unul din motive poate fi faptul că nu îndeplinește condițiile procedurale.
Prin urmare, atunci când primești o decizie nefavorabilă, primul lucru care trebuie verificat este motivul concret al respingerii.
Un răspuns al contestației este acordat după analizarea argumentelor ce țin de fondul cauzei, când organul competent consideră că pretențiile contribuabilului nu justifică modificarea sau anularea actului fiscal contestat.
Un alt motiv pentru care o contestație este respinsă se referă la neîndeplinirea condițiile de procedura. Conform art. 280 din Codul de procedură fiscală, în astfel de cazuri contestația este respinsă, fără a se mai proceda la analiza de fond.
Este important să facem această distincție, întrucât deciziile ulterioare vor fi stabilite în funcție de ceea ce s-a întâmplat efectiv în etapă administrativă.
Dacă o contestație a fost respinsă, acest lucru nu exclude posibilitatea continuării demersului. Contribuabilul poate ataca în instanță decizia, conform art. 281 alin. (2) din Codul de procedură fiscală. Decizia emisă în soluționarea contestației, împreună cu actele administrative fiscale la care aceasta se referă, poate fi supusă controlului instanței de contencios administrativ competente, în condițiile Codului de procedură fiscală și ale Legii nr. 554/2004.
În etapa de înaintare în instanța de judecată a unui proces, contribuabilul poate solicita verificarea legalității actelor.
În aceste cazuri, conform legii contenciosului administrativ nr. 554/2004,Acțiunea în contencios administrativ este supusă termenelor prevăzute de Legea nr. 554/2004. În mod obișnuit, termenul relevant este de 6 luni, însă momentul de la care acesta începe să curgă trebuie stabilit în funcție de actele comunicate și de particularitățile procedurii fiscale. Din acest motiv, data comunicării deciziei de soluționare trebuie verificată cu atenție.
O soluție nefavorabilă nu înseamnă automat nevoia de a contesta situația. Totul pornește de la actul administrativ fiscal inițial, cât și decizia prin care a fost soluționată contestația. Argumentele invocate în instanță depind de actele fiscale și de situația concretă. Pot fi analizate, după caz, respectarea normelor de procedură, competența organului fiscal, motivarea actului, stabilirea situației de fapt fiscală, interpretarea și aplicarea normelor fiscale, precum și probele pe care s-au întemeiat obligațiile stabilite.
Contestarea unui act fiscal nu presupune automat și o suspendare a unor obligații fiscale. Depunerea contestației nu oprește automat efectele acesteia. Existența unei contestații și, ulterior, a unui litigiu trebuie diferențiată de suspendarea executării.
Contribuabilul trebuie să analizeze separat situația obligațiilor stabilite prin actul fiscal și riscul începerii sau continuării executării.
Soluția depinde de obiectul acțiunii, motivele invocate și probele administrate.
3. Cât poate dura procesul împotriva ANAF? Durata unui litigiu fiscal nu poate fi anticipată cu exactitate. Aceasta depinde, printre altele, de complexitatea cauzei, volumul probelor, administrarea eventualelor expertize, incidentele procedurale și exercitarea căilor de atac.
Dacă ai primit o decizie de respingere a contestației fiscale, analiza documentelor și a procedurii urmate de ANAF poate clarifica ce opțiuni juridice sunt disponibile în cazul tău.
