O eroare fiscală sau o neconformitate fiscală nu echivalează, prin ea însăși, cu săvârșirea unei infracțiuni. Natura și consecințele juridice ale unei conduite depind de situația concretă, de obligația fiscală în cauză și de prevederile legale aplicabile.

Ce înseamnă evaziunea fiscală? 

În sens general, evaziunea fiscală desemnează conduite prin care o persoană urmărește sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prin modalități prevăzute și sancționate de legislația penală. Pentru stabilirea existenței unei infracțiuni este necesară verificarea condițiilor prevăzute de lege pentru fapta concretă. În funcție de norma de incriminare aplicabilă, evaziunea fiscală poate presupune, între altele, ascunderea unor surse impozabile, omiterea evidențierii unor operațiuni sau venituri ori evidențierea unor operațiuni fictive, atunci când sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege. 

Eroarea fiscală poate fi o greșeală materială sau de calcul, comisă fără intenție de fraudă. Ea apare de obicei din neatenție, din neînțelegerea unei reguli contabile sau din cauza unor disfuncționalități tehnice. De exemplu, inversarea unor cifre într-o declarație (4006 lei în loc de 6004 lei), omiterea unei facturi din greșeală sau calcularea greșită a unui algoritm de amortizare. Efectele juridice ale unei asemenea situații depind de natura erorii, de circumstanțele în care aceasta a apărut și de prevederile legale aplicabile.

Neconformitatea administrativă reprezintă nerespectarea procedurilor sau a termenelor birocratice impuse de fisc, fără ca acest lucru să însemne neapărat că s-au ascuns bani sau că s-a calculat greșit taxele. Este o abatere pur și simplu organizatorică. 

Contravenția este o faptă pentru care legea prevede o sancțiune contravențională, nu o sancțiune penală. Delimitarea dintre contravenție și infracțiune se face în funcție de norma juridică aplicabilă și de condițiile prevăzute de aceasta. 

Infracțiunea este o faptă prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o. În materia evaziunii fiscale, incriminările relevante sunt prevăzute, în principal, de Legea nr. 241/2005, cu modificările și completările ulterioare. 

Când poate o faptă să fie considerată evaziune fiscală? 

O faptă poate fi considerată evaziune fiscală, doar atunci când sunt întrunite cumulativ mai multe elemente constitutive prevăzute de lege, fiind necesară o analiză riguroasă și concretă a fiecărei situații în parte. Încadrarea penală nu se face în mod automat sau superficial. 

La nivel general, legislația privind combaterea evaziunii fiscale incriminează o serie de conduite specifice interpretate întotdeauna prin prisma situațiilor concrete. Enumerarea de mai jos are caracter orientativ și nu înlocuiește analiza condițiilor prevăzute de norma de incriminare aplicabilă:

• Ascunderea unor surse impozabile sau taxabile. Aceasta acțiune vizează fapte prin care un contribuabil tăinuiește existența unor bunuri, proprietăți, activități sau surse generatoare de venituri. Pentru încadrarea în infracțiunea prevăzută de norma aplicabilă trebuie verificat inclusiv dacă fapta a fost săvârșită în scopul cerut de lege, respectiv, în cazul art. 9 din Legea nr. 241/2005, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
• Omisiunea evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate. 
• Evidențierea în actele contabile, sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor acțiuni fictive. 
• Alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de marcat electronice fiscale ori de alte mijloace de stocare a datelor. 
• Utilizarea unor documente sau operațiuni fictive ori a unor înscrisuri necorespunzătoare realității, atunci când sunt întrunite condițiile prevăzute de norma penală aplicabilă.
• Alte conduite expres prevăzute de legislația specifică.  

Întrebări frecvente:

1. Orice eroare fiscală poate fi considerată evaziune fiscală?
   Nu, o eroare sau o neconformitate fiscală nu înseamnă săvârșirea unei infracțiuni. Încadrarea faptei drept evaziune fiscală depinde de natura conduitei, forma de vinovăție și condițiile prevăzute de lege. 
2. Care este diferența dintre o contravenție fiscală și o infracțiune?
   O contravenție fiscală reprezintă o faptă sancționată conform legislației contravenționale, în timp ce o infracțiune este o faptă prevăzută de legea penală. 
3. Ce drepturi are o persoană care este cercetată pentru evaziune fiscală?
   Persoana cercetată beneficiază de drepturile prevăzute de legislația procesuală penală, inclusiv dreptul la apărare, la informare și poate beneficia de asistență juridică în funcție de condițiile legii. 

Mini-rezumat 

Încadrarea unei fapte drept infracțiune de evaziune fiscală depinde de natura conduitei, circumstanțele concrete și îndeplinirea elementelor prevăzute de legislația penală. O eroare fiscală sau o neconformitate nu trebuie considerată automat o infracțiune, iar situațiile concrete trebuie analizate din perspectiva normelor juridice aplicabile.